> Cum explicaţi avalanşa de schimbări în managementul companiilor din industria locală de IT&C? În ultimele şase luni au fost cel puţin zece astfel de mişcări.

Părerea mea este că s-a schimbat strategia de management a multinaţionalelor. Dat fiind fenomenul care persistă în ultimii zece ani, acela de globalizare, strategia în managementul multinaţionalelor era foarte clară: dezvoltarea regională şi locală. Perioada de criză i-a făcut însă să îşi schimbe strategia de management, exact ce s-a întâmplat şi la bănci. În acest nou context, fiecare se retrage şi se concentrează în ţara de origine, încercând să-şi limiteze acţiunile din afară care prezintă un cost, să-şi salveze propriile resurse, din cauza unor constrângeri politice, locale, sindicale etc. Atunci, e normal că au nevoie de un management centralizat, nu de unul ca până acum, descentralizat. Asta înseamnă că, la nivel local, managementul nu mai trebuie să fie foarte evoluat, pentru că noua politică presupune numai activităţi de execuţie, nu şi de dezvoltare. Din punctul acesta de vedere, nivelul managerilor şi costul lor sunt altele, aşa că vei întineri managementul ca să poţi să-l plăteşti mai puţin. În criză, fiecare îşi salvează resursele de bază. Nu mai poţi să te finanţezi, pentru că nu mai există cash şi trebuie să-ţi reduci la maximum costurile, ca să poţi ieşi din această perioadă. Este o chestiune de protecţie. Acest fenomen a fost cel mai evident la sistemul bancar, dar e resimţit în toate multinaţionalele.

> Când a început să se resimtă?

În telecom valul a ajuns un pic mai târziu, abia în trimestrul al doilea, în aprilie, după rezultatele din primele trei luni, întrucât criza are nişte efecte destul de complicate, dintre care cel mai pervers e panica. Majoritatea oamenilor de decizie au făcut declaraţii mult prea uşoare, pe care, în criză, nu trebuie să le faci, chiar dacă le cunoşti, trebuie să menţii speranţa că se vor găsi soluţii, nu e un motiv de panică exagerată. Panica a făcut ca oamenii să consume mai puţin. A scăzut venitul mediu per utilizator în telecom cam cu 10%. E normal că operatorii au oprit investiţiile, ca primă reacţie, pentru a vedea dacă fenomenul e normal sau e pe termen lung.

În zona aceasta, a sud-estului Europei, în trimestrul al doilea, a apărut o scădere a încasărilor şi o repoziţionare la nivelul investiţiilor pe care vor să le facă.

De ce? Pentru că investiţiile se leagă, în general, de un cash propriu sau de finanţări.

Cum finanţări nu mai există atât de uşor, trebuie să ai un cash propriu şi ca să-l ai, trebuie să reduci costurile. Ca să reduci costurile, atunci sigur, reduci nivelul de salarii, nivelul de funcţii, numărul de niveluri de management, pentru că îţi trebuie mai puţini şi mai rapizi. Aceasta este teoria multinaţionalelor cu care eu, personal, sunt în dezacord. Eu cred că ar trebui invers: într-o perioadă de criză trebuie să descentralizezi, nu să centralizezi. Cu atât mai greu înţelegi de la Paris situaţia din România, pe când, dacă laşi o independenţă locală, decizia va fi mai rapidă, întrucât situaţiile se schimbă mai des.

>România a reacţionat disproporţionat faţă de alte state? A fost panica mai mare aici?

Nu, în ţări ca SUA, Anglia panica e mult mai mare chiar decât în Franţa. E interesant că Franţa, care a fost tot timpul criticată că ar fi socialistă şi că statul are un control, se comportă cel mai bine în această criză, pentru că nu există extreme. Statul a rămas acţionar la majoritatea întreprinderilor din infrastructură, este la Air France, la căile ferate, în energie, în toată infrastructura statul este majoritar şi sistemul bancar îl controlează, de asemenea. Pe de altă parte, are un sistem social destul de solid pe care îl asigură statul. În Statele Unite panica se leagă de sistemul de asigurări, deoarece pensiile sunt în totalitate private. Şi, pe de o parte, este ilogic că statul bagă bani în bănci tocmai acolo unde nu merge treaba. Dar ei fac asta pentru a micşora panica datorată sistemului de pensii. În Franţa şi, în general, în Europa, pensiile sunt asigurate de stat, nu sunt 100% private, ceea ce oferă o stabilitate şi un echilibru mai mari. Franţa s-a comportat cel mai bine la criză, ei nu erau într-o fază de investiţii majore în infrastructură şi imobiliare, pentru că au construit deja. Domeniile care simt cel mai acut criza, imobiliar şi bancar, în Franţa sunt mai puţin afectate, pentru că sunt controlate de stat. La noi, panica nu a fost atât de mare ca în SUA. Ce s-a simţit însă la noi este faptul că am externalizat extrem de mult din sistemul bancar şi de aici a venit valul foarte mare. Noi mai avem doar CEC-ul de stat, dar care reprezintă 10%.

> Care sunt măsurile care credeţi că ar trebui luate pentru relansarea economiei?

Dacă toate discuţiile acestea enorme şi neproductive în domeniul politic se opresc şi Guvernul se concentrează pe infrastructură, România are şanse, pentru că are de lucru enorm. Are surse, trebuie să atragă proiecte europene în infrastructură, din criză nu poţi să ieşi decât prin investiţii de stat, pentru că statul poate să dea garanţii pe termen lung şi poate să atragă resurse financiare. Cu băncile este extrem de complicat. E nevoie de încă un an ca să se liniştească.

Părerea mea e că, spre sfârşitul anului, se vor calma lucrurile în zona României dacă încep investiţiile în infrastructură. “Prima casă” mi se pare o idee foarte bună pentru că de dezvoltarea imobiliară se leagă o întreagă industrie, nu doar construcţiile, dar şi bunurile de larg consum, infrastructură, canalizare, apă. Dar trebuie dat drumul la investiţii, pentru că, în ultimele şase luni, nu au fost licitaţii.

Ceea ce nu trebuie să facă Guvernul este să mărească taxele. Orice fiscalitate mărită acum este absolut perversă, o dată, că apare evaziunea, distruge lichidităţile firmelor, practic, le omoară, deci încasările nu vor fi mai mari. Câştigul vine în momentul în care economia porneşte. Trebuie aplicate metode de capitalizare a economiei, nu de decapitalizare.

Apoi, Guvernul are o problemă majoră în ceea ce priveşte numărul de oameni în administraţie. Dacă întreprinderile private sunt obligate să facă outsourcing şi să-şi micşoreze costurile, acelaşi lucru trebuie să facă şi statul, trebuie să externalizeze serviciile care nu îl caracterizează. Asta e şansa acum, statul să se orienteze pe optimizări, pe outsourcing, pe servicii complete.

> IT-ul a căzut mult, mai ales pe echipamente, care e şansa domeniului?

IT-ul are o şansă dacă se reorientează. Nu poţi numai să vinzi echipamente, am umplut ministerele de echipamente. Problema trebuie să fie serviciile, nu echipamentele.

Acum toată lumea merge pe aşa-numitul cloud-computing. O companie nu trebuie să-şi cumpere un server. De ce să investească dacă nu-l foloseşte decât 10%? Va cumpăra serviciul; are nevoie de facturare, merge la firme specializate în asta, care au softul, le dau datele şi ele le trimit facturile. Pe de altă parte, astăzi, există undeva o ruptură între cei din infrastructură şi lumea web. Activitatea şi banii vin în toată lumea web unde e conţinutul. Cum ajungi însă la utilizatori? Există tot felul de strategii prin care fie operatorii de conţinut au cumpărat operatorii de telecom şi atunci media este driverul serviciilor, sau, din ce în ce mai mult, vă spuneam, despre acest cloud-computing, care eu cred că în perioada asta va creşte foarte mult.IT-ul se va restructura pe servicii, aplicaţii, sisteme complexe.

> La ce vă gândiţi când aveţi de gând să începeţi un business?

Am multe oferte, e clar, sigur că mă gândesc şi la un business propriu, am oferte şi de la multinaţionale, dar, deocamdată, nu m-am decis.

> Aţi mai merge în multinaţională?

Depide, în domeniul infrastructurii, eu văd, în următorii doi ani, o piaţă enormă, mai mult decât în telecom, pentru că nu există sisteme. Există alte oportunităţi: medicina, administraţia, educaţia...

Deşi am 65 de ani, mă consider un om tânăr, cu mare experienţă şi ar fi păcat să nu folosesc experienţa asta în continuare. Vârsta e o chestie psihică, poţi să fii bătrân şi la 30 de ani.

CV Dan Bedros

• 1991-2009 - director general Alcatel-Lucent
• 1990 - director general DATATIM - fabrica de calculatoare care a creat în ‘91 societatea mixtă cu Alcatel
• 1980-1990 - şef Laborator de Cercetare în cadrul Institutului de Tehnică de Calcul
• Până în 1980 - director tehnic în cadrul Institutului de Tehnică de Calcul
• A absolvit Institutul Politehnic Timişoara, Facultatea de Calculatoare Electronice