> Aţi avut mai multe întâlniri cu ministrul Muncii şi cu premierul Emil Boc. Cum v-au convins să renunţaţi la proteste?

În primul rând, ministrul Muncii ne-a informat despre faptul că acei coeficienţi din grila de salarizare, aşa cum a fost construită iniţial, duceau, la o primă estimare, la o creştere a salariului mediu în sectorul bugetar pe care Guvernul nu ar fi putut-o susţine într-o perioadă atât de scurtă. Este adevărat că aplicarea grilei va duce la o creştere a salariilor, dar această creştere se va aplica de jos în sus, adică de la salariile mici către salariile mari. Adică, dacă cineva are astăzi un salariu de 2.000 de lei, iar pe viitoarea grilă coeficientul pentru funcţia respectivă este 4, atunci salariul ar trebui să ajungă la 2.400 de lei. Acest lucru nu înseamnă că salariul va ajunge la valoarea respectivã începând de anul viitor, ci creşterea se va face treptat. De asemenea, dacă un salariu este acum de 2.600 şi, potrivit grilei, ar trebui să fie de 2.400, salariul îngheaţă la nivelul de acum. Toate aceste lucruri depind însă de posibilităţile de creştere a masei salariale, la dispoziţia Guvernului. De obicei, din practica ultimilor ani, ştim că există o posibilitate de creştere a salariilor cu 5-10%, care este bazată atât pe corecţia inflaţionistă, deci, pe creşterea salariului minim, cât şi pe coeficientul de creştere economică.

> În actualele condiţii economice, credeţi că mai este posibilă o majorare a salariului minim?

Potrivit acordului cu Guvernul, pe care sindicatele l-au semnat anul trecut, raportul dintre salariul minim pe economie şi cel mediu trebuie să crească în fiecare an cu trei puncte procentuale, astfel încât, în 2014, să ajungem la un raport de 50%. În aceste condiţii, salariul minim trebuie să ajungă, anul viitor, la valoarea de 700-720 de lei. În prezent, salariul minim reprezintă 31% din salariul mediu, iar în 2010 trebuie să ajungă la 34%. Chiar dacă a avut o evoluţie mai lentă, salariul mediu a crescut în acest an şi va continua să crească şi la anul.

>Cum credeţi, totuşi, că va putea fi făcută orice majorare salarială, în condiţiile în care Guvernul a negociat, în acordul de împrumut de la FMI, o scădere a cheltuielilor cu personalul de la 8,7% la 6,8% din PIB, pe un PIB în scădere?

Ceea ce s-a negociat cu FMI-ul pentru acest an spune aşa: ori se îngheaţă salariile şi angajările, în acelaşi timp, ori se face o creştere colectivă a fondului de salarii pentru bugetari de 5%, pe fondul unei scăderi a numărului de angajaţi.

> Prin urmare, să ne aşteptăm la concedieri în sectorul bugetar?

Nu, pentru că problema care se pune acum este dacă există resurse să se facă acea creştere de 5%. Vom face analiza în jur de 20 iulie, când se va cunoaşte situaţia economică la şase luni.

La întâlnirea cu ministrul Muncii ­s-a discutat despre o majorare a salariului minim în raport cu salariul mediu, şi nu despre o majorare a salariului minim, în acest an, pe care o consider puţin nerealistă.

În septembrie-octombrie, pe baza salariului mediu prognozat din toamnă, Guvernul va da o hotărâre prin care va stabili noul salariu minim pe economie din 2010, ceea ce va oferi o predictibilitate pentru bugetele societăţilor comerciale, inclusiv pentru bugetul de stat, pentru a se stabili mult mai clar evoluţia fondului de salarii.

> Ce presupune Pactul Naţional pentru Ocupare, pe care îl veţi discuta cu Guvernul şi cu patronatele?

Acest Pact Naţional, care ar trebui să fie o preluare a Pactului Global pentru Ocupare, discutat de OIM la Geneva, va consta într-o serie de măsuri ce trebuie luate la nivel naţional, în vederea conservării locurilor de muncă decente, de calitate şi pentru crearea unor noi locuri de muncă.

Acest document va conţine şi măsurile anticriză care au fost propuse la început, va fi o continuare a planului de măsuri anticriză, asumat de cele trei părţi. Nu este un simplu pact în vederea traversării crizei, ci este un pact ce presupune crearea de locuri de muncă decente şi protejarea angajaţilor de efectele crizei, pentru că nu este doar responsabilitatea lucrătorilor, iar aceştia nu pot fi ei singurii care să suporte efectele crizei.

Acest pact trebuie să ducă la măsuri care să permită suportarea situaţiei de criză de către lucrători, prin protecţia locurilor de muncă şi prin protejarea veniturilor, cel puţin la nivelul precedent.

> Mai există ramuri în economie unde mai pot fi create locuri de muncă în această perioadă?

Sunt multe domenii în care pot fi create locuri de muncă acum în România, cel mai ofertant fiind turismul. Când vorbim despre înfiinţarea de locuri de muncă, nu ne referim doar la crearea efectivă, ci şi la intrarea lor în legalitate - "la alb", cum se spune - a locurilor de muncă nefiscalizate.

Acest lucru nu este necesar numai pentru a aduce mai multe venituri la bugetul statului, ci şi pentru protecţia socială a lucrătorilor, pentru că aceşti lucrători, neprotejaţi din acest punct de vedere, devin o ghiulea de piciorul societăţii când trebuie să iasă la pensie sau când au nevoie de servicii medicale.

> Mai pregătiţi mişcări sindicale de amploare în această vară?

Este puţin probabil, pentru că Guvernul a arătat disponibilitate pentru dialogul social, dar acest lucru nu înseamnă că, dacă nu se ţine de cuvânt, nu vom reacţiona. Ministrul Muncii a recunoscut problema cu salariul minim şi a declanşat negocierile pentru Pactul pentru Ocupare. Salutăm toate aceste acţiuni, dar avem şi rezerve în ceea ce priveşte protecţia locurilor de muncă în această perioadă dificilă pentru lucrători.
Ne aşteptam, de exemplu, aşa cum au făcut cele mai multe dintre statele europene, ca statul român să se implice mai mult în această chestiune şi să vină cu un plan pentru suportarea cheltuielilor cu formarea profesională. În Ungaria, de exemplu, din cauza scăderii poducţiei din anumite întreprinderi, salariaţii lucrează doar trei zile pe săptămână, iar în celelalte două merg la cursuri de formare profesională, plătite în proporţie de 40% de angajator şi 60% de stat. Formarea se face în meserii stabilite de stat, împreună cu partenerii sociali, altele decât cea de bază.

Mai există şi alte soluţii pentru păstrarea locurilor de muncă, pentru că nimeni nu vrea să dea afară oamenii. Există mai multe variante, dar toate trebuie discutate tripartit - sindicate, patronate şi Guvern.

> Cum apreciaţi măsurile Guvernului pentru combaterea crizei?

Aşa şi aşa. Unele măsuri au fost bune şi au avut efecte pozitive, cum ar fi plata datoriilor statului către firme, pentru deblocarea economică. Îngrijorător este faptul că s-au plătit cele de anul trecut şi din luna ianuarie, dar, după ultimele raportări, s-au acumulat altele, ceea ce înseamnă că nu există o coerenţă în politica Guvernului. Altele s-au aplicat în măsura unei prea mari obedienţe faţă de UE. De exemplu, în problematica ajutoarelor de stat, ţări precum Germania şi Franţa au aplicat mai întâi aceste măsuri, după care au înştiinţat Bruxelles-ul în vederea aprobării. Nu se pierde timpul, pentru că această criză nu aşteaptă să luăm noi decizii politice.

Deci, această lentoare în decizii face, de cele mai multe ori, să pară că lucrurile nu se mişcă în România. Ceea ce ne îngrijorează este lipsa de măsuri concrete, pe care nu pot să o scuz numai prin necunoaştere, cum ar fi deblocarea marilor lucrări de infrastructură, care ar antrena şi producţia internă de materiale, dar şi şomerii. Totodată, altã mãsurã ar fi reglementarea parteneriatului public-privat, atât din punctul de vedere al funcţionarului, care să ştie clar atribuţiile şi răspunderile pe care le are, cât şi al investitorilor privaţi, care sunt interesaţi să facă o investiţie.

CV Bogdan Hossu

• Inginer electronist, absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii
• 1990-1992 - preşedinte al Federaţiei Naţionale a Sindicatelor “Solidaritatea”
• 1992-prezent - preşedinte al CNS Cartel Alfa
• 1993-1997 - vicepreşedinte al Confederaţiei Mondiale a Muncii (Bruxelles)
• 2007-prezent - vicepreşedinte al Confederaţiei Sindicale Internaţionale (Bruxelles)

Profil CNS Cartel Alfa

• A fost creată în 1990
• În prezent, reuneşte 42 de federaţii profesionale şi 4 organizaţii asociate
• Are peste un milion de membri
• Participă la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional, la elaborarea legislaţiei în domeniul muncii şi protecţiei sociale
• În 1991, s-a afiliat la Confederaţia Mondială a Muncii
• În 2006, a devenit membru a Confederaţiei Sindicale Internaţionale
• Pe plan european, este membru al Confederaţiei Europene a Sindicatelor din anul 1995