In schimb, guvernele se agata de cresteri nesustenabile, impingand si mai sus pretul marfurilor si crescand

riscurile unui dezastru financiar si economic cum nu s-a mai vazut. Toate acestea nu trebuie sa se termine ingrozitor. Strategii din aproape toate regiunile trebuie sa apese puternic pe frana, nu pe acceleratie.

Nu cautati sprijin de la Statele Unite intr-un an electoral, cand se schimba presedintele. Dimpotriva, guvernul american a facut planuri de reducere a taxelor, astfel incat americanii sa poata face cumparaturi pana cand obosesc, iar acum Congresul vrea sa faca si mai mult.

Nu cautati sprijin nici la pietele emergente. Disperate sa-si sustina elanul politic si economic, cele mai multe au luat destule masuri pentru a nu lasa economiile sa simta din plin impactul cresterii pretului marfurilor. Drept rezultat, preturile mai mari musca din rezervele fiscale, in loc sa reduca cererea.

Sunt uimit ca atatia specialisti economici par sa creada ca solutia pentru toate guvernele, fie ele bogate sau sarace, este sa faca si mai multe reduceri de taxe si sa acorde mai multe subventii, pentru a nu opri boomul economic. Politicile keynesiene de stimulare pot usura povara unor tari izolate. Dar daca toate tarile incearca sa stimuleze consumul in acelasi timp, nu va fi de ajutor.

Unii bancheri centrali ne cer sa nu ne ingrijoram, pentru ca vor fi mult mai disciplinati decat erau bancile centrale in anii 1970, cand lumea s-a confruntat cu o crestere similara a preturilor. Dar, de data aceasta, lucrurile sunt diferite. Problema pretului marfurilor ne-a lovit, in ciuda unor reforme institutionale notabile in domeniul macroeconomic, peste tot in lume. Influxul istoric al nou-venitilor pe piata globala a muncii, fiecare aspirand la standarde occidentale de consum, impinge cresterea dincolo de limita de siguranta.

Stai o secunda, veti spune. De ce nu pot economiile noastre de piata, minunat de flexibile, sa riposteze? Nu-i vor forta preturile mai mari pe oameni sa reduca din consum si sa caute noi surse de aprovizionare?

Da, acest lucru s-a intamplat cu rezervele de energie in anii 1980. Dar procesul dureaza si, din cauza cresterii ponderii economiilor mai putin flexibile in consumul global, ajustarile vor lua mai mult timp decat acum cateva decenii. Exportatorii de petrol si China au reprezentat doua treimi din cresterea cererii globale de petrol din ultimii ani.

Aceasta economie globala scapata de sub control are toate semnele unei crize uriase - financiara, politica si economica. Vor gasi strategii o modalitate de a ajunge la coordonarea internationala necesara? Gasirea diagnosticului corect este primul pas. Lumea intreaga are nevoie de politici fiscale si monetare mai dure. Este timpul sa punem frana acestui tren in viteza inainte sa fie prea tarziu.